toci
See also: tóci
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic точити (točiti), from Proto-Slavic *točiti.
Verb edit
a toci (third-person singular present tocește, past participle tocit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of toci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a toci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tocind | ||||||
| past participle | tocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tocesc | tocești | tocește | tocim | tociți | tocesc | |
| imperfect | toceam | toceai | tocea | toceam | toceați | toceau | |
| simple perfect | tocii | tociși | toci | tocirăm | tocirăți | tociră | |
| pluperfect | tocisem | tociseși | tocise | tociserăm | tociserăți | tociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tocesc | să tocești | să tocească | să tocim | să tociți | să tocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tocește | tociți | |||||
| negative | nu toci | nu tociți | |||||
Derived terms edit
Venetian edit
Noun edit
toci