tontuț

Romanian

Etymology

From tont +‎ -uț.

Adjective

tontuț m or n (feminine singular tontuță, masculine plural tontuți, feminine and neuter plural tontuțe)

1. diminutive of tont

Declension

Declension of tontuț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	tontuț		tontuță	tontuți	tontuțe
	definite	tontuțul		tontuța	tontuții	tontuțele
genitive/ dative	indefinite	tontuț		tontuțe	tontuți	tontuțe
	definite	tontuțului		tontuței	tontuților	tontuțelor

References

• tontuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN