tortiță

Romanian

Etymology

From toartă +‎ -iță.

Noun

tortiță f (plural tortițe)

1. diminutive of toartă; small handle

Declension

Declension of tortiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) tortiță	tortița	(niște) tortițe	tortițele
genitive/dative	(unei) tortițe	tortiței	(unor) tortițe	tortițelor
vocative	tortiță, tortițo		tortițelor