trâmbitucă

Romanian

Etymology

From trâmbită +‎ -ucă.

Noun

trâmbitucă f (plural trâmbituci)

1. diminutive of trâmbită

Declension

Declension of trâmbitucă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trâmbitucă	trâmbituca	(niște) trâmbituci	trâmbitucile
genitive/dative	(unei) trâmbituci	trâmbitucii	(unor) trâmbituci	trâmbitucilor
vocative	trâmbitucă, trâmbituco		trâmbitucilor

References

• trâmbitucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN