trânti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic трѫтити (trǫtiti), from Proto-Slavic *trǫtiti.

Verb

a trânti (third-person singular present trântește, past participle trântit) 4th conj.

1. to slam
2. to throw down

Conjugation

    conjugation of trânti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a trânti
gerund			trântind
past participle			trântit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	trântesc	trântești	trântește	trântim	trântiți	trântesc
	imperfect	trânteam	trânteai	trântea	trânteam	trânteați	trânteau
	simple perfect	trântii	trântiși	trânti	trântirăm	trântirăți	trântiră
	pluperfect	trântisem	trântiseși	trântise	trântiserăm	trântiserăți	trântiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să trântesc	să trântești	să trântească	să trântim	să trântiți	să trântească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		trântește			trântiți
	negative		nu trânti			nu trântiți

See also

• doborî