trânzeluță

Romanian

Etymology

From trănzea +‎ -eluță.

Noun

trânzeluță f (plural trânzeluțe)

1. diminutive of trănzea

Declension

Declension of trânzeluță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trânzeluță	trânzeluța	(niște) trânzeluțe	trânzeluțele
genitive/dative	(unei) trânzeluțe	trânzeluței	(unor) trânzeluțe	trânzeluțelor
vocative	trânzeluță, trânzeluțo		trânzeluțelor

References

• trânzeluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN