trăncănire

Romanian

Etymology

From trăncăni +‎ -re.

Noun

trăncănire f (plural trăncăniri)

1. chatter

Declension

Declension of trăncănire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trăncănire	trăncănirea	(niște) trăncăniri	trăncănirile
genitive/dative	(unei) trăncăniri	trăncănirii	(unor) trăncăniri	trăncănirilor
vocative	trăncănire, trăncănireo		trăncănirilor