trebușoară

Romanian

Etymology

From treabă +‎ -ușoară.

Noun

trebușoară f (plural trebușoare)

1. diminutive of treabă

Declension

Declension of trebușoară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trebușoară	trebușoara	(niște) trebușoare	trebușoarele
genitive/dative	(unei) trebușoare	trebușoarei	(unor) trebușoare	trebușoarelor
vocative	trebușoară, trebușoaro		trebușoarelor