trenant

Catalan

Verb

trenant

1. gerund of trenar

Romanian

Etymology

Borrowed from French traînant.

Adjective

trenant m or n (feminine singular trenantă, masculine plural trenanți, feminine and neuter plural trenante)

1. monotone

Declension

Declension of trenant

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	trenant		trenantă	trenanți	trenante
	definite	trenantul		trenanta	trenanții	trenantele
genitive/ dative	indefinite	trenant		trenante	trenanți	trenante
	definite	trenantului		trenantei	trenanților	trenantelor

References

• trenant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN