triclorură

Romanian

Etymology

Borrowed from French trichlorure.

Noun

triclorură f (plural tricloruri)

1. trichloride

Declension

Declension of triclorură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) triclorură	triclorura	(niște) tricloruri	triclorurile
genitive/dative	(unei) tricloruri	triclorurii	(unor) tricloruri	triclorurilor
vocative	triclorură, tricloruro		triclorurilor