trieniu
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Latin triennium.
Noun
edittrieniu n (plural trienii)
Declension
editDeclension of trieniu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) trieniu | trieniuul | (niște) trienii | trieniile |
genitive/dative | (unui) trieniu | trieniuului | (unor) trienii | trieniilor |
vocative | trieniuule | trieniilor |