trilui

Romanian

Etymology

From tril +‎ -ui.

Verb

a trilui (third-person singular present triluiește, past participle triluit) 4th conj.

1. to trill

Conjugation

    conjugation of trilui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a trilui
gerund			triluind
past participle			triluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	triluiesc	triluiești	triluiește	triluim	triluiți	triluiesc
	imperfect	triluiam	triluiai	triluia	triluiam	triluiați	triluiau
	simple perfect	triluii	triluiși	trilui	triluirăm	triluirăți	triluiră
	pluperfect	triluisem	triluiseși	triluise	triluiserăm	triluiserăți	triluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să triluiesc	să triluiești	să triluiască	să triluim	să triluiți	să triluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		triluiește			triluiți
	negative		nu trilui			nu triluiți