trinchet
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian trinchetto.
Noun edit
trinchet m (plural trincheți)
Declension edit
Declension of trinchet
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) trinchet | trinchetul | (niște) trincheți | trincheții |
| genitive/dative | (unui) trinchet | trinchetului | (unor) trincheți | trincheților |
| vocative | trinchetule | trincheților | ||