triplicitate

Romanian

Etymology

Borrowed from French triplicité.

Noun

triplicitate f (uncountable)

1. triplicity

Declension

Declension of triplicitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) triplicitate	triplicitatea	(niște) triplicități	triplicitățile
genitive/dative	(unei) triplicități	triplicității	(unor) triplicități	triplicităților
vocative	triplicitate, triplicitateo		triplicităților