trocățică

Romanian

Etymology

From troacă +‎ -ățică.

Noun

trocățică f (plural trocățele)

1. diminutive of troacă

Declension

Declension of trocățică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) trocățică	trocățica	(niște) trocățele	trocățelele
genitive/dative	(unei) trocățele	trocățelei	(unor) trocățele	trocățelelor
vocative	trocățică, trocățico		trocățelelor

References

• trocățică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN