troscoi

Romanian

Etymology

From troască +‎ -oi.

Noun

troscoi n (plural troscoaie)

1. Augmentative of troască

Declension

Declension of troscoi

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) troscoi	troscoiul	(niște) troscoaie	troscoaiele
genitive/dative	(unui) troscoi	troscoiului	(unor) troscoaie	troscoaielor
vocative	troscoiule		troscoaielor

References

• troscoi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN