truculență

Romanian

Etymology

Borrowed from French truculence.

Noun

truculență f (plural truculențe)

1. truculence

Declension

Declension of truculență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) truculență	truculența	(niște) truculențe	truculențele
genitive/dative	(unei) truculențe	truculenței	(unor) truculențe	truculențelor
vocative	truculență, truculențo		truculențelor