turluliță

Romanian

Etymology

From turlă +‎ -uliță.

Noun

turluliță f (plural turlulițe)

1. diminutive of turlă

Declension

Declension of turluliță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) turluliță	turlulița	(niște) turlulițe	turlulițele
genitive/dative	(unei) turlulițe	turluliței	(unor) turlulițe	turlulițelor
vocative	turluliță, turlulițo		turlulițelor

References

• turluliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN