turnător

Romanian

Etymology

From turna +‎ -ător.

Noun

turnător m (plural turnători)

1. nark, betrayer

Declension

Declension of turnător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) turnător	turnătorul	(niște) turnători	turnătorii
genitive/dative	(unui) turnător	turnătorului	(unor) turnători	turnătorilor
vocative	turnătorule		turnătorilor