turnușor

Romanian

Etymology

From turn +‎ -ușor.

Noun

turnușor n (plural turnușoare)

1. diminutive of turn

Declension

Declension of turnușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) turnușor	turnușorul	(niște) turnușoare	turnușoarele
genitive/dative	(unui) turnușor	turnușorului	(unor) turnușoare	turnușoarelor
vocative	turnușorule		turnușoarelor

References

• turnușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN