turnuț

Romanian

Etymology

From turn +‎ -uț.

Noun

turnuț n (plural turnuțe)

1. diminutive of turn

Declension

Declension of turnuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) turnuț	turnuțul	(niște) turnuțe	turnuțele
genitive/dative	(unui) turnuț	turnuțului	(unor) turnuțe	turnuțelor
vocative	turnuțule		turnuțelor

References

• turnuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN