turtiță

Romanian

Etymology

From turtă +‎ -iță.

Noun

turtiță f (plural turtițe)

1. diminutive of turtă

Declension

Declension of turtiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) turtiță	turtița	(niște) turtițe	turtițele
genitive/dative	(unei) turtițe	turtiței	(unor) turtițe	turtițelor
vocative	turtiță, turtițo		turtițelor