turturuță

Romanian

Etymology

From turtură +‎ -uță.

Noun

turturuță f (plural turturuțe)

1. European turtle dove (Streptopelia turtur)

Declension

Declension of turturuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) turturuță	turturuța	(niște) turturuțe	turturuțele
genitive/dative	(unei) turturuțe	turturuței	(unor) turturuțe	turturuțelor
vocative	turturuță, turturuțo		turturuțelor

References

• turturuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN