turui

Norwegian Nynorsk

Noun

turui f

1. (non-standard since 2012) definite singular of turu

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a turui (third-person singular present turuie, past participle turuit) 4th conj.

1. to speak very fast without saying anything important

Conjugation

    conjugation of turui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a turui
gerund			turuind
past participle			turuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	turui	turui	turuie	turuim	turuiți	turuie
	imperfect	turuiam	turuiai	turuia	turuiam	turuiați	turuiau
	simple perfect	turuii	turuiși	turui	turuirăm	turuirăți	turuiră
	pluperfect	turuisem	turuiseși	turuise	turuiserăm	turuiserăți	turuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să turui	să turui	să turuie	să turuim	să turuiți	să turuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		turuie			turuiți
	negative		nu turui			nu turuiți