ușchi

Romanian

Etymology

Unknown. Probably borrowed from Romani ušti (“to stand up”).

Verb

a ușchi (third-person singular present ușchește, past participle ușchit) 4th conj.

1. (slang) to leave unexpectedly, to flee

Conjugation

    conjugation of ușchi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ușchi
gerund			ușchind
past participle			ușchit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ușchesc	ușchești	ușchește	ușchim	ușchiți	ușchesc
	imperfect	ușcheam	ușcheai	ușchea	ușcheam	ușcheați	ușcheau
	simple perfect	ușchii	ușchiși	ușchi	ușchirăm	ușchirăți	ușchiră
	pluperfect	ușchisem	ușchiseși	ușchise	ușchiserăm	ușchiserăți	ușchiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ușchesc	să ușchești	să ușchească	să ușchim	să ușchiți	să ușchească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ușchește			ușchiți
	negative		nu ușchi			nu ușchiți

References

• ușchi in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)