urgisi
Romanian
editEtymology
editUnknown.
Verb
edita urgisi (third-person singular present urgisește, past participle urgisit) 4th conj.
- to persecute
Conjugation
edit conjugation of urgisi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a urgisi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urgisind | ||||||
| past participle | urgisit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urgisesc | urgisești | urgisește | urgisim | urgisiți | urgisesc | |
| imperfect | urgiseam | urgiseai | urgisea | urgiseam | urgiseați | urgiseau | |
| simple perfect | urgisii | urgisiși | urgisi | urgisirăm | urgisirăți | urgisiră | |
| pluperfect | urgisisem | urgisiseși | urgisise | urgisiserăm | urgisiserăți | urgisiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urgisesc | să urgisești | să urgisească | să urgisim | să urgisiți | să urgisească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urgisește | urgisiți | |||||
| negative | nu urgisi | nu urgisiți | |||||