ursușor

Romanian

Etymology

From urs +‎ -ușor.

Noun

ursușor m (plural ursușori)

1. diminutive of urs

Declension

Declension of ursușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ursușor	ursușorul	(niște) ursușori	ursușorii
genitive/dative	(unui) ursușor	ursușorului	(unor) ursușori	ursușorilor
vocative	ursușorule		ursușorilor

References

• ursușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN