vâlșebnicie

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic влъшьвьникъ (vlŭšĭvĭnikŭ).

Noun

vâlșebnicie f (plural vâlșebnicii)

1. (obsolete) magic

Declension

Declension of vâlșebnicie

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vâlșebnicie	vâlșebnicia	(niște) vâlșebnicii	vâlșebniciile
genitive/dative	(unei) vâlșebnicii	vâlșebniciei	(unor) vâlșebnicii	vâlșebniciilor
vocative	vâlșebnicie, vâlșebnicio		vâlșebniciilor

References

• vâlșebnicie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN