vâlvorare

Romanian

Etymology

From vâlvora +‎ -re.

Noun

vâlvorare f (plural vâlvorări)

1. blaze

Declension

Declension of vâlvorare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vâlvorare	vâlvorarea	(niște) vâlvorări	vâlvorările
genitive/dative	(unei) vâlvorări	vâlvorării	(unor) vâlvorări	vâlvorărilor
vocative	vâlvorare, vâlvorareo		vâlvorărilor

References

• vâlvorare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN