vântuș

Romanian

Etymology

From vânt +‎ -uș.

Noun

vântuș n (uncountable)

1. diminutive of vânt

Declension

declension of vântuș (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) vântuș	vântușul
genitive/dative	(unui) vântuș	vântușului
vocative	vântușule

References

• vântuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN