vântușor

Romanian

Etymology

From vânt +‎ -ușor.

Noun

vântușor n (uncountable)

1. diminutive of vânt

Declension

declension of vântușor (singular only)

	singular
n gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) vântușor	vântușorul
genitive/dative	(unui) vântușor	vântușorului
vocative	vântușorule