vânturare

Romanian

Etymology

From vântura +‎ -re.

Noun

vânturare f (plural vânturări)

1. winnowing

Declension

Declension of vânturare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vânturare	vânturarea	(niște) vânturări	vânturările
genitive/dative	(unei) vânturări	vânturării	(unor) vânturări	vânturărilor
vocative	vânturare, vânturareo		vânturărilor