vaniță

Romanian

Etymology

From vană +‎ -iță.

Noun

vaniță f (uncountable)

1. diminutive of vană

Declension

declension of vaniță (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vaniță	vanița
genitive/dative	(unei) vanițe	vaniței
vocative	vaniță, vanițo

References

• vaniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN