velatură

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian velatura.

Noun

velatură f (plural velaturi)

1. (navigation) veiling

Declension

Declension of velatură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) velatură	velatura	(niște) velaturi	velaturile
genitive/dative	(unei) velaturi	velaturii	(unor) velaturi	velaturilor
vocative	velatură, velaturo		velaturilor