verificăciune

Romanian

Noun

verificăciune f (plural verificăciuni)

1. Obsolete form of verificație.

Declension

Declension of verificăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) verificăciune	verificăciunea	(niște) verificăciuni	verificăciunile
genitive/dative	(unei) verificăciuni	verificăciunii	(unor) verificăciuni	verificăciunilor
vocative	verificăciune, verificăciuneo		verificăciunilor

References

• verificăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN