viermuleț

Romanian

Etymology

From vierme +‎ -uleț.

Noun

viermuleț m (plural viermuleți)

1. diminutive of vierme; small worm

Declension

Declension of viermuleț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) viermuleț	viermulețul	(niște) viermuleți	viermuleții
genitive/dative	(unui) viermuleț	viermulețului	(unor) viermuleți	viermuleților
vocative	viermulețule		viermuleților