vindecăciune

Romanian

Etymology

From vindeca +‎ -ăciune.

Noun

vindecăciune f (uncountable)

1. (obsolete) recovery, healing

Declension

declension of vindecăciune (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vindecăciune	vindecăciunea
genitive/dative	(unei) vindecăciuni	vindecăciunii
vocative	vindecăciune, vindecăciuneo

References

• vindecăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN