vituță

Romanian

Etymology

From vită +‎ -uță.

Noun

vituță f (plural vituțe)

1. diminutive of vită

Declension

Declension of vituță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) vituță	vituța	(niște) vituțe	vituțele
genitive/dative	(unei) vituțe	vituței	(unor) vituțe	vituțelor
vocative	vituță, vituțo		vituțelor