vuvui

Romanian

Etymology

From vuvă +‎ -ui.

Verb

a vuvui (third-person singular present vuvuie, past participle vuvuit) 4th conj.

1. to play a dayereh

Conjugation

    conjugation of vuvui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a vuvui
gerund			vuvuind
past participle			vuvuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vuvui	vuvui	vuvuie	vuvuim	vuvuiți	vuvuie
	imperfect	vuvuiam	vuvuiai	vuvuia	vuvuiam	vuvuiați	vuvuiau
	simple perfect	vuvuii	vuvuiși	vuvui	vuvuirăm	vuvuirăți	vuvuiră
	pluperfect	vuvuisem	vuvuiseși	vuvuise	vuvuiserăm	vuvuiserăți	vuvuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vuvui	să vuvui	să vuvuie	să vuvuim	să vuvuiți	să vuvuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vuvuie			vuvuiți
	negative		nu vuvui			nu vuvuiți