zamislui

Romanian

Etymology

From zămisli +‎ -ui.

Verb

a zamislui (third-person singular present zamisluiește, past participle zamisluit) 4th conj.

1. (obsolete) to create

Conjugation

    conjugation of zamislui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a zamislui
gerund			zamisluind
past participle			zamisluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zamisluiesc	zamisluiești	zamisluiește	zamisluim	zamisluiți	zamisluiesc
	imperfect	zamisluiam	zamisluiai	zamisluia	zamisluiam	zamisluiați	zamisluiau
	simple perfect	zamisluii	zamisluiși	zamislui	zamisluirăm	zamisluirăți	zamisluiră
	pluperfect	zamisluisem	zamisluiseși	zamisluise	zamisluiserăm	zamisluiserăți	zamisluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zamisluiesc	să zamisluiești	să zamisluiască	să zamisluim	să zamisluiți	să zamisluiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zamisluiește			zamisluiți
	negative		nu zamislui			nu zamisluiți

References

• zamislui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN