zbiciuitură

Romanian

Etymology

From zbiciui +‎ -itură.

Noun

zbiciuitură f (plural zbiciuituri)

1. (dated) whipping

Declension

Declension of zbiciuitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) zbiciuitură	zbiciuitura	(niște) zbiciuituri	zbiciuiturile
genitive/dative	(unei) zbiciuituri	zbiciuiturii	(unor) zbiciuituri	zbiciuiturilor
vocative	zbiciuitură, zbiciuituro		zbiciuiturilor

References

• zbiciuitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN