zbuciumătură

Romanian

Etymology

From zbuciuma +‎ -ătură.

Noun

zbuciumătură f (plural zbuciumături)

1. (dated) struggle

Declension

Declension of zbuciumătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) zbuciumătură	zbuciumătura	(niște) zbuciumături	zbuciumăturile
genitive/dative	(unei) zbuciumături	zbuciumăturii	(unor) zbuciumături	zbuciumăturilor
vocative	zbuciumătură, zbuciumăturo		zbuciumăturilor

References

• zbuciumătură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN