zincui

Romanian

Etymology

From zinc +‎ -ui.

Pronunciation

• IPA^(key): /zin.kuˈi/

Verb

a zincui (third-person singular present zincuiește, past participle zincuit) 4th conj.

1. to zinc

Conjugation

    conjugation of zincui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a zincui
gerund			zincuind
past participle			zincuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zincuiesc	zincuiești	zincuiește	zincuim	zincuiți	zincuiesc
	imperfect	zincuiam	zincuiai	zincuia	zincuiam	zincuiați	zincuiau
	simple perfect	zincuii	zincuiși	zincui	zincuirăm	zincuirăți	zincuiră
	pluperfect	zincuisem	zincuiseși	zincuise	zincuiserăm	zincuiserăți	zincuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zincuiesc	să zincuiești	să zincuiască	să zincuim	să zincuiți	să zincuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zincuiește			zincuiți
	negative		nu zincui			nu zincuiți

Further reading

• zincui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)