zvoniț

Romanian

Etymology

From zvon +‎ -eț.

Noun

zvoniț n (plural zvonițe)

1. a small bell

Declension

Declension of zvoniț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) zvoniț	zvonițul	(niște) zvonițe	zvonițele
genitive/dative	(unui) zvoniț	zvonițului	(unor) zvonițe	zvonițelor
vocative	zvonițule		zvonițelor

References

• zvoniț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN