îndupleca
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
From an earlier, now archaic dupleca, from Latin duplicāre, present active infinitive of duplicō. Compare Aromanian ndpulic, nduplicari. Doublet of the borrowing duplica.
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a îndupleca (third-person singular present înduplecă, past participle înduplecat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of îndupleca (first conjugation, no infix)
infinitive | a îndupleca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înduplecând | ||||||
past participle | înduplecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înduplec | îndupleci | înduplecă | înduplecăm | înduplecați | înduplecă | |
imperfect | înduplecam | înduplecai | îndupleca | înduplecam | înduplecați | înduplecau | |
simple perfect | înduplecai | înduplecași | înduplecă | înduplecarăm | înduplecarăți | înduplecară | |
pluperfect | înduplecasem | înduplecaseși | înduplecase | înduplecaserăm | înduplecaserăți | înduplecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înduplec | să îndupleci | să înduplece | să înduplecăm | să înduplecați | să înduplece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înduplecă | înduplecați | |||||
negative | nu îndupleca | nu înduplecați |