copleși
Romanian edit
Etymology edit
Unknown. Possibly from a Vulgar Latin frequentative root *complexīre, from Latin complexus, or simply an expressive creation.
Pronunciation edit
Verb edit
a copleși (third-person singular present copleșește, past participle copleșit) 4th conj.
- to overwhelm
- to weigh down, suffocate
Conjugation edit
conjugation of copleși (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a copleși | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | copleșind | ||||||
| past participle | copleșit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | copleșesc | copleșești | copleșește | copleșim | copleșiți | copleșesc | |
| imperfect | copleșeam | copleșeai | copleșea | copleșeam | copleșeați | copleșeau | |
| simple perfect | copleșii | copleșiși | copleși | copleșirăm | copleșirăți | copleșiră | |
| pluperfect | copleșisem | copleșiseși | copleșise | copleșiserăm | copleșiserăți | copleșiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să copleșesc | să copleșești | să copleșească | să copleșim | să copleșiți | să copleșească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | copleșește | copleșiți | |||||
| negative | nu copleși | nu copleșiți | |||||