număra

See also: numara

Romanian

Pronunciation

• IPA^(key): /nu.mə.ˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: nu‧mă‧ra

• Audio

  (file)

Etymology 1

Inherited from Latin numerāre, present active infinitive of numerō.

Verb

a număra (third-person singular present numără, past participle numărat) 1st conj.

1. to count
2. to number
3. to calculate, compute

   Synonym: socoti

4. to reckon, consider

Conjugation

    conjugation of număra (first conjugation, no infix)

infinitive			a număra
gerund			numărând
past participle			numărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	număr	numeri	numără	numărăm	numărați	numără
	imperfect	număram	numărai	număra	număram	numărați	numărau
	simple perfect	numărai	numărași	numără	numărarăm	numărarăți	numărară
	pluperfect	numărasem	număraseși	numărase	număraserăm	număraserăți	număraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să număr	să numeri	să numere	să numărăm	să numărați	să numere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		numără			numărați
	negative		nu număra			nu numărați

Derived terms

• numărare
• numărătoare
• numărător

Related terms

• număr

Etymology 2

Inherited from Latin nomināre, present active infinitive of nominō. Doublet of nomina, a later borrowing which has itself become archaic today.

Verb

a număra (third-person singular present numără, past participle numărat) 1st conj.

1. (obsolete) to name

   Synonym: numi

2. (obsolete) to read

   Synonym: citi

   • 16th century, Codicele Voronețean:

     Deaci numărâ ghiemonu cartiea și înntrebâ, diîntru care despusu iaste, și sciu că diîn Chilichiiea iaste, se audză, dziise, căndu clevetnicii tăi veînri-voru.

     So the hegemon reads the letter and asks, from wich land is it, and he knew that it is from Cilicia, to hear, he said, when your slanderers will come.

   • 1700, Anonymus Caransebesiensis:

     Numĕr. Numero. Lego.

     Numĕr. I count. I read.

Related terms

• nume