îmbărbăta

Romanian

Etymology

From bărbat. Compare Aromanian mbãrbãtedz, mbãrbãtari.

Verb

a îmbărbăta (third-person singular present îmbărbătează, past participle îmbărbătat) 1st conj.

1. to encourage

   Synonym: încuraja

Conjugation

    conjugation of îmbărbăta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a îmbărbăta
gerund			îmbărbătând
past participle			îmbărbătat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmbărbătez	îmbărbătezi	îmbărbătează	îmbărbătăm	îmbărbătați	îmbărbătează
	imperfect	îmbărbătam	îmbărbătai	îmbărbăta	îmbărbătam	îmbărbătați	îmbărbătau
	simple perfect	îmbărbătai	îmbărbătași	îmbărbătă	îmbărbătarăm	îmbărbătarăți	îmbărbătară
	pluperfect	îmbărbătasem	îmbărbătaseși	îmbărbătase	îmbărbătaserăm	îmbărbătaserăți	îmbărbătaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmbărbătez	să îmbărbătezi	să îmbărbăteze	să îmbărbătăm	să îmbărbătați	să îmbărbăteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmbărbătează			îmbărbătați
	negative		nu îmbărbăta			nu îmbărbătați