îmblăni

Romanian

Etymology

From în- +‎ blană.

Verb

a îmblăni (third-person singular present îmblănește, past participle îmblănit) 4th conj.

1. to fur

Conjugation

    conjugation of îmblăni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îmblăni
gerund			îmblănind
past participle			îmblănit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îmblănesc	îmblănești	îmblănește	îmblănim	îmblăniți	îmblănesc
	imperfect	îmblăneam	îmblăneai	îmblănea	îmblăneam	îmblăneați	îmblăneau
	simple perfect	îmblănii	îmblăniși	îmblăni	îmblănirăm	îmblănirăți	îmblăniră
	pluperfect	îmblănisem	îmblăniseși	îmblănise	îmblăniserăm	îmblăniserăți	îmblăniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îmblănesc	să îmblănești	să îmblănească	să îmblănim	să îmblăniți	să îmblănească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îmblănește			îmblăniți
	negative		nu îmblăni			nu îmblăniți