împăciuit
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of împăciui.
Adjective edit
împăciuit m or n (feminine singular împăciuită, masculine plural împăciuiți, feminine and neuter plural împăciuite)
Declension edit
Declension of împăciuit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | împăciuit | împăciuită | împăciuiți | împăciuite | ||
| definite | împăciuitul | împăciuita | împăciuiții | împăciuitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | împăciuit | împăciuite | împăciuiți | împăciuite | ||
| definite | împăciuitului | împăciuitei | împăciuiților | împăciuitelor | |||
Verb edit
împăciuit (past participle of împăciui)